Match Report - UTA ARAD - 13 Jul 2024

„Acesta e testul”, spunea Neil Lennon la interviul de dinaintea meciului.

38 de grade ?i un aer în care de-abia po?i sa-?i tragi sufletul, dar nu ne împiedica sa respiram fotbalul.

Ne-am urcat to?i în vagoane ?i am pornit. Cu Rrahmani punând în pericol poarta când nici macar nu ie?isem din gara. Cu galeria cântând în peluza oaspe?ilor de pe stadionul Francisc Neuman, amintindu-ne de casa. Apoi Hasani ?i ?utul lui de la 16 metri peste poarta au tras semnalul de alarma. Asta nu va fi o calatorie lina. Dar cui îi place calmul? N-am dat buzna pe ?inele dilatate de caldura ca sa ocolim sta?ia „emo?ii”. Cea mai frecventata halta vi?inie.

Presam, presam. Noi ?i toropeala lui iulie.

Aioani iese pe peron ?i anun?a ca prinde ?uturile, ca nu ne paze?te doar poarta, ci ?i spatele. Omondi trage, dar Aioani pastreaza mingea.

Papeau trece pe sub minge, Rrahmani ?uteaza pe lânga, Jayson din nou încearca drumul spre gol, dar e blocat. Pentru moment.

Asta ar trebui sa fie o cronica, dar scriind îmi dau seama ca asta nu e meciul în care sa conteze minutele ?i golul. Conteaza respira?ia.

?i gura de aer de care aveam nevoie a venit când Borza întoarce de pe stânga, Rrahmani cade, dar ramâne cu mingea la picior ?i îi paseaza lui Braun, care a?tepta cuminte, adunându-?i tot calmul unei seri de vara ?i împingând toate vagoanele, cu tot cu minge, în poarta. „Vara asta am sa ma-ndragostesc” nu e doar un nume de melodie de la Vama, e muzica de fundal al unui gol anun?at.

Prima repriza se încheie cu „emo?ii”, va aminti?i de gara asta? Da, tot ea, mereu prezenta în itinerariul rapidist.

Pe peron, Aioani, care are darul de a ne lua toate fricile ?i a le potoli. Dar, uneori, se întâmpla sa scapam frica printre degete ?i apoi sa o gasim coco?ata pe tabela, sub forma de egalare. Cîmpanu înscrie, iar Rapidul schimba macazul. Mai aveam jumatate de ora din meci. Dar locomotiva parca înainta mai greoi. O fi de la caldura, de la efort, de la ni?te a?teptari mari pe care le aveam îndesate în compartimentul de bagaje, care ni s-au rostogolit în bra?e la prima frâna mai ar?agoasa. Dupa frâna a venit rasucirea lui Timotej, care ne-a pus înapoi pe ?ine. N-a fost gol, dar a fost un zvâc de care aveam nevoie. ?i apoi înca unul, din gheata lui Burmaz.

?i normal ca amintim ?i de golul anulat. Momentul în care am sim?it ca deraiem. Dar ?ti?i, momentul acela ne-a facut sa în?elegem o data în plus ca deraierile vor fi inerente, pauzele în respira?ie la fel, dar ?ine doar de noi sa ne pastram drumul.

Acesta a fost testul. ?i urmeaza altul. Test dupa test, gara dupa gara. Ne-am în?eles din start ca nu ocolim emo?iile, trecem prin ele ?i înva?am ca doar împreuna le putem transforma în victorii. Am pus trenul în mi?care ?i ne întoarcem cu un punct.